Avocat Cosmin Pleșcan: „Cred cu tărie că proiectul Clinica Juridică a apărut fix ca o necesitate în contextul în care în România zona de activism juridic este subreprezentată”

Cosmin Pleșcan a absolvit Facultatea de Drept în anul 2009 și tot de atunci este și avocat. După trei ani de avocatură în cadrul unor societăți din București, a decis să meargă pe calea freelancingului juridic. Cu alte cuvinte, și-a făcut propriul cabinet și a încercat să practice această meserie după propriile repere. Este o profesie frumoasă, în care se regăsește, și crede că a avut un mare noroc că în liceu a ales să se pregătească pentru Facultatea de Drept pentru că, spune el : „Acum, uitându-mă înapoi, îmi dau seama că habar nu aveam ce înseamnă și ce presupune o profesie juridică. Am ales, deci, tinerește, impulsiv, ca majoritatea tinerilor liceeni care optează într-o direcție profesională sau în alta. Din acest motiv zic că sunt norocos, pentru că la fel de probabil ar fi fost să nu mă regăsesc în asta”.  

Primul contact cu zona ONG de mediu a fost în 2013. Am cunoscut întâmplător niște oameni faini care activau în această zonă și care mi-au cerut ajutorul juridic pentru niște probleme de mediu. Le-am spus că nu am experiență, dar că am disponibilitate să învăț, iar ei mi-au propus să învățăm împreună. De atunci învăț încontinuu și mă implic în proiecte din această zonă în paralel cu celelalte proiecte juridice de care mă ocup.  

Nu aș zice că proiectul acesta a apărut așa, de nicăieri. E un proiect la care s-a muncit foarte mult și pe care nu l-am inițiat eu, ci a venit probabil dintr-o nevoie apăsată a ONG-urilor în general, și probabil a Asociației Bankwatch în special, de a colabora cu juriști interesați și formați în zona de dreptul mediului. Este un proiect foarte drag mie pentru că este manifestarea unei nevoi pe care o resimte în special mediul ONG, dar care este o reacție la o nevoie a societății: apărarea activă a dreptului oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.  

Cred că oamenii, în general, sunt foarte sensibili la chestiuni care țin de protecția mediului înconjurător. Persoanele din jurul meu sunt foarte interesate de aspecte ce țin de defrișări ilegale, de poluare a aerului, de zgomot și de chestiuni care afectează viața de zi cu zi. Ce lipsește, cred eu, este o ordonare a acestor interese. Chiar dacă legislația națională și europeană stabilește reguli de protecție a mediului și chiar dacă există autorități publice care au ca obiectiv stabilit prin lege să vegheze la respectarea obligațiilor de mediu ce revin primăriilor, spre exemplu, sau producătorilor de energie electrică, societăților ce se ocupă cu gestionarea și eliminarea deșeurilor, este deosebit de important că există asociații de protecția mediului și activiști care aduc în prim–plan probleme pe care oamenii în general nu le percep cu ușurință sau poate nu le înțeleg foarte bine. Și nu pentru că nu sunt interesați, ci pentru că oamenii se focusează în mod natural pe problemele din imediata apropiere – familia lor, joburile lor și poate nu rămâne mult timp și energie pentru a fi atent la alte lucruri care pot avea un impact asupra vieții de zi cu zi. Mai ales asupra unor decizii al căror impact negativ nu se resimte imediat, ci în timp.  

Un exemplu foarte specific este din zona profesiei juridice în care activez. Mi-ar plăcea și cred că ar fi deosebit de util să existe un cadru legal, unul care să faciliteze inclusiv financiar existența acestor clinici juridice care servesc unui interes public. Cu alte cuvinte, mi-ar plăcea să existe finanțări publice pentru „societăți de avocați” care să-și dedice activitatea unui client general: societatea. Mi se pare că apariția unor structuri de tip ONG-uri care să fie compuse din juriști și avocați ar completa perfect peisajul de activism de mediu din România, și nu doar de protecție a mediului – pentru că ar completa natural campaniile pe care ONG-urile de mediu le realizează și ar închide cercul prin asigurarea remediului juridic.  

Da, este un prim pas excelent. Cred cu tărie că proiectul Clinica Juridică a apărut fix ca o necesitate în contextul în care în România zona de activism juridic este subreprezentată. Mă refer aici la numărul scăzut de profesioniști ai dreptului implicați în demersurile juridice promovate de asociațiile care au drept scop protecția mediului înconjurător. Iar acest aspect rezultă din discuțiile pe care le-am purtat de-a lungul timpului cu oameni ce activează în mediul ONG și care cu greu își găsesc parteneri din profesiile juridice. Unul dintre scopurile Clinicii Juridice este să coaguleze un grup de studenți, juriști și avocați și să formeze un grup de lucru dedicat acțiunii juridice. Identificarea problemelor de mediu și a contextului socio-economic în care acestea apar sunt monitorizate de coordonatorii de campanii din cadrul Asociației Bankwatch și discutate în cadrul Clinicii pentru a fi puse în context juridic și pentru a identifica calea de acțiune pentru rezolvarea acestora.  

Dincolo de mecanismele instituționale care sunt reglementate dar care pot avea sau nu performanțe și rezultate, clar este nevoie de mecanisme suplimentare pe care le aduce mediul ONG. Și da, numărul de avocați interesați de acest domeniu și disponibili să se implice în campaniile de mediu realizate de ONG-uri este un factor important. Îmi aduc aminte unul dintre primele litigii în care am reprezentat o importantă asociație de mediu în care miza era un act administrativ emis nelegal și care deschidea calea defrișărilor necontrolate în favoarea unei companii ce procesează masă lemnoasă. Dincolo de aspectele juridice ale dosarului, în fața judecătorului eram eu, pe de o parte, și o echipă de trei avocați ce reprezentau societatea beneficiară a actului administrativ pe care noi l-am contestat. Indiferent de nivelul de pregătire al avocatului, un factor esențial pentru succes este și timpul dedicat studiului și pregătirii actelor dintr-un dosar. Este evident că trei oameni vor avea, cumulat, mai mult timp să dedice unui dosar decât poate să dedice un singur om. Și peste diferența substanțială dintre resursele financiare pe care le are la dispoziție o companie multinațională și cele pe care le are un ONG, intervine și dificultatea în a găsi profesioniști care să dedice timp activismului juridic de mediu. Din acest motiv, demersurile juridice realizate de ONG-uri sunt o dublă provocare: o provocare financiară și o provocare în a găsi avocați specializați. Cred că provocările climatice și contextul actual în care, din nefericire, dezastrele naturale și fenomenele extreme sunt din ce în ce mai dese, vor accentua nevoia de protecție a mediului înconjurător și, implicit, nevoia de acțiune juridică în acest domeniu. Din acest motiv, cred și sper că proiectul Clinica Juridică de Dreptul Mediului realizat de Bankwatch România este un model de urmat și de replicat.  

Una dintre discuțiile din cadrul Clinicii Juridice a fost generată de apariția OUG nr. 175/2022, un demers pripit, agresiv și neconstituțional, prin care s-au distorsionat grav principiile planului REPowerEU și, culmea, au fost ulterior utilizate drept justificare a emiterii Ordonanței.  

Pe scurt, la nivel european a fost stabilit că pentru accelerarea procesului de obținere a autorizațiilor de mediu pentru proiecte din zona energiei regenerabile, anumite proiecte se pot excepta de la obligația parcurgerii etapei de evaluare a impactului asupra mediului, însă aceste exceptări nu sunt generale și aplicabile în orice situație, ci doar anumitor proiecte cu anumite caracteristici clar stabilite și pentru dezvoltarea cărora nu există un risc aparent de impact negativ asupra mediului. În acest context, Guvernul României a emis Ordonanța de Urgență nr. 175/2022, declarând ca proiecte de interes public major amenajări hidroenergetice care nu au îndeplinit, de-a lungul timpului, și nu îndeplinesc nici în prezent criteriile legale pentru obținerea autorizației de mediu. 

Nu este vorba doar despre scurtături, în unele cazuri nici nu poate fi vorba de o cale mai rapidă, pentru anumite proiecte vizate de ordonanță nefiind posibilă realizarea lor fără încălcarea gravă a legislației de mediu, sens în care în unele dosare în care s-au contestat actele de reglementare emise de autorități instanțele judecătorești au constatat nelegalitatea acestora și au subliniat imposibilitatea juridică de realizare a proiectelor respective. 

Câteva dintre multiplele aspecte problematice ale acestei ordonanțe sunt: 1. Justificarea urgenței este întemeiată pe accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea proiectelor hidroenergetice vizate de ordonanță, însă legislația europeană nu permite exceptarea de la procedurile de mediu pentru proiectele hidro, ci are în vedere accelerarea procedurii de acordare a autorizațiilor pentru instalarea echipamentelor de energie solară și pentru instalarea pompelor de căldură. 2. Unele proiecte hidro avute în vedere de ordonanță sunt situate în arii naturale protejate, zone de conservare specială în care nu pot fi realizate astfel de proiecte. 3. Procedura de „exceptare” este realizată de Guvernul României care se substituie astfel autorității centrale pentru protecția mediului, aspect de neconstituționalitate observat și de Avocatul Poporului în sesizarea transmisă Curții Constituționale a României. 

În prezent, acest act normativ face obiectul controlului constituționalității și, având în vedere coordonatele speței, în opinia mea soluția Curții Constituționale nu poate fi decât de admitere a excepției formulate de Avocatul Poporului. Am monitorizat această situație și am transmis sesizări atât către instituțiile europene, cât și către cele românești. În astfel de situații nu putem decât să ne manifestăm încrederea că sistemul judiciar își va face treaba în mod responsabil. În final, dincolo de interesele economice pe termen scurt care din nefericire dictează, de multe ori, măsurile legislative precum OUG 175/2022, observăm că natura este din ce în ce mai puțin răbdătoare cu noi și ne forțează să avem o viziune pe termen lung.