Eficiența energetică a clădirilor: schimbări la nivel european și cum se adaptează România

Eficiența energetică reprezintă un segment important în procesul de decarbonizare a economiilor europene și unul dintre pilonii Pactului Ecologic European, cadrul strategic de referință pentru tranziția către o economie fără emisii de gaze cu efect de seră în 2050. Mai mult decât atât, această dimensiune este prioritizată și în cadrul eforturilor de redresare după criza provocată de Covid-19.

Pentru accelerarea decarbonizării economiei naționale și atingerea obiectivelor privind eficiența energetică sunt necesare eforturi sporite și măsuri investiționale coerente în mai multe sectoare economice, inclusiv în cel rezidențial. Potrivit Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) clădirile rezidențiale au înregistrat cea mai mare pondere în consumul final de energie în perioada 2005-2017^[1]:

Noua inițiativă a Comisiei Europene, „Valul de renovare a clădirilor”, publicată în octombrie 2020, vine în sprijinul decarbonizării și îmbunătățirii performanței energetice a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale. Pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030, se estimează că vor fi necesare investiții suplimentare de aproximativ 275 miliarde de euro pentru renovarea fondului de clădiri^[2]. 

Concret, această strategie se va concentra pe combaterea sărăciei energetice, creșterea performanțelor energetice ale clădirilor private și publice precum unități sanitare, administrative sau educaționale, dar și pe decarbonizarea sistemelor de încălzire și răcire prin facilitarea integrării surselor regenerabile de energie, asigurând sprijin financiar și tehnic pentru derularea eficientă a acestui proces.

Alte obiective ale inițiativei constau în revizuirea pe parcursul anului 2021 a două cadre legislative de referință pentru acest sector – Directiva privind performanța energetică a clădirilor (Directiva EPBD) și Directiva pentru eficiență energetică (Directiva EE). Cele două Directive revizuite vor introduce, printre altele, standarde minime obligatorii de performanță energetică pentru toate tipurile de clădiri – până în prezent statele membre au decis singure standardele, vor consolida regulile privind certificatul și contractul de performanță energetică și se vor revizui cerințele referitoare la auditurile energetice pentru clădirile nerezidențiale. 

Conform unei analize a Băncii Mondiale, în România există 5,6 milioane de clădiri, din care 90% sunt rezidențiale – 58% case și 32% blocuri, iar 10% sunt nerezidențiale (birouri, unități administrative, sanitare, educaționale, spații comerciale). 

Măsurile și acțiunile necesare pentru reabilitarea energetică a sectorului rezidențial sunt cuprinse în Strategia Națională de Renovare pe termen lung, document strategic prevăzut ca obligație pentru statele membre în Directiva EPBD, dar și ca o necesitate în plan național pentru atingerea cu succes a noilor ținte privind creșterea economiilor de energie cu 32,5% și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030. Strategia trebuia comunicată Comisiei Europene până la 1 martie 2020, termen pe care România nu l-a respectat având în vedere că documentul a fost aprobat de Guvern abia în Noiembrie 2020.

Datele analizate ca fundamentare pentru elaborarea Strategiei au evidențiat faptul că e nevoie de o intensificare a acțiunilor de reabilitare energetică, având în vedere că din totalul fondului de clădiri sectorul rezidențial înregistrează o pondere de 81% din consumul final de energie, restul de 19% fiind reprezentat de celelalte clădiri nerezidențiale. 

Obiectivele principale ale Strategiei Naționale de Renovare se rezumă la creșterea performanței energetice a fondului existent de clădiri, reducerea consumului de energie, a emisiilor de gaze cu efect de seră și integrarea utilizării surselor regenerabile de energie în clădiri. Majoritatea clădirilor care înregistrează un consum mare de energie sunt cele care folosesc sisteme de încălzire pe bază de gaz fosil și biomasă^[3], iar dezvoltarea surselor regenerabile de energie odată cu măsurile de renovare pot crește performanța energetică a clădirilor și să contribuie în același timp la atingerea obiectivelor climatice. În plus, măsurile elaborate în cadrul Strategiei sunt prevăzute cu scopul de a reduce sărăcia energetică, în prezent estimată la 1,7 milioane de gospodării^[4], de a îmbunătăți confortul termic și nivelul de siguranță a clădirilor, sprijinind în același timp dezvoltarea competențelor profesionale și intensificarea inovării în sectorul eficienței energetice. Pentru monitorizarea eficientă a Strategiei, documentul trebuie să includă o foaie de parcurs cu indicatori de progres măsurabili și etape orientative pentru 2030, 2040 și 2050.

Implicațiile bugetare pentru implementarea Strategiei sunt evaluate la suma de 5 miliarde de euro până în 2030, care vor fi acoperite de bugetul de stat și de fondurile europene disponibile prin noile Programe Operaționale pentru perioada 2021-2027 și prin Mecanismul financiar pentru redresare și reziliență – aproximativ 870 milioane de euro vor proveni din Programele Operaționale Regionale 2021-2027, iar 2,2 miliarde de euro sunt disponibili prin alocările Planului Național de Redresare și Reziliență, aflat încă în negocieri cu Comisia Europeană.

Elaborarea acestui instrument de planificare a demarat în anul 2019 sub coordonarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA). La consultările publice organizate pentru acest demers au participat reprezentanții ministerelor de linie, ai autorităților publice locale și regionale, ai organizațiilor nonguvernamentale și asociațiilor de profil, ai instituțiilor financiare internaționale și naționale, precum și reprezentanți ai mediului academic.

Recomandările și sugestiile colectate în urma consultărilor evidențiază, printre altele, lipsa unor baze de date care să conțină toate clădirile și detalii privind consumul de energie, capacitatea limitată a autorităților pentru monitorizarea lucrărilor de reabilitare energetică, dar și politici publice necorelate și legislație insuficientă pentru accelerarea renovărilor. Spre exemplu, cadrul legislativ existent are nevoie de îmbunătățiri în ceea ce privește implicarea asociațiilor de proprietari în derularea și supravegherea lucrărilor de renovare, simplificarea procedurilor de achiziții publice a serviciilor de renovare care în prezent îngreunează și crește durata de implementare a măsurilor de eficiență energetică, dar și în ceea ce privește crearea unor mecanisme de finanțare clare și accesibile pentru toți cei interesați de creșterea performanței energetice a clădirilor. 

În acest moment, Strategiei îi lipsește un Plan de acțiune pentru implementare, obligație care trebuie îndeplinită în termen de 9 luni de la adoptarea Strategiei de către Guvern. Nu este clar dacă acest termen va fi respectat, având în vedere că în acest moment nu există un calendar de elaborare al acestui Plan de acțiune, iar responsabilii pentru elaborarea acestuia nu au fost încă desemnați^[5].

Decarbonizarea sectorului clădirilor din România are nevoie de un cadru legislativ revizuit și adaptat noilor obiective de eficiență energetică, de o coordonare a autorităților pentru derularea eficientă a lucrărilor de renovare, dar și de creșterea capacității administrative atât pentru atragerea fondurilor necesare implementării Strategiei, cât și pentru monitorizarea acesteia.

^[5]Potrivit informațiilor primite de la Secretariatul General al Guvernului în urma unei cereri de acces la informații.